Educația psihomotrică asigură premisa dezvoltării armonioase a copilului și vizează în ansamblu capacitatea acestuia de a-și forma o imagine asupra propriului corp, de a conștientiza echilibrul, spațiul și timpul, de a învăța să fie atent asupra stimulilor relevanți, de obținere a unor efecte elementare de construire a unei acțiuni motrice. Toate acestea devin posibile prin punerea copilului în situații concrete, scopul final fiind de fapt integrarea copilului în mediul în care se dezvoltă (C. Albu, Psihomotricitatea 2006).
Legătura dintre psihic și motric a fost denumită psihomotricitate, definită precum rezultat al integrării funcțiilor motorii și mintale, sub efectul maturizării sistemului nervos, care vizează raportul subiectului cu corpul său și cu mediul înconjurător.
Psihomotricitatea face posibilă:
Studiul psihomotricității este considerat primordial în organizarea procesului instructiv – educativ recuperator.
Educarea – reeducarea psihomotricității se adresează praxiilor, lateralității, ritmului, timpului, spațiului, percepțiilor, gnoziilor și controlului mișcărilor.
Educarea – reeducare psihomotricității se adresează, în egală măsură, persoanelor cu diferiți coeficienți de inteligență: ridicat, mediu normal sau sub normal, care prezintă unele tulburări ale componentelor psihomotricității.
În cadrul schemelor motorii trebuie inclus limbajul. Gestul, reprezintă o formă de comunicare, fie că este imitativ sau simbolic.
Educarea – reeducarea psihomotricității deține un loc important în terapeutica educațională, dacă ținem cont de faptul că deficiența mentală este asociată, în general, cu debilitatea motrică.
ACPDD
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii, esti de acord cu folosirea acestora. Detalii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.